Doar nimicuri

Nu e asa grav ca n-ai facut curat
Ca balerinii te-au taiat si ai facut vaginita
Nu e asa rau ca te paraseste
Mai ai de trait
Si ai avut oricum noroc si-asa
Ca te-a iubit –
Tu nu prea.

E bine totusi ca ai agatat bujorii plesnind roz de la metrou
Ca nu a observat nimeni firul gros din barba
Ca ai mainile calde pe cana cu cafea
Ca merge internetul
Si ca maica-ta te suna zilnic.

E destul de rau
Cand iti traiesti zilele cu cateva ore mai devreme
Cand ratezi coincidenta, absurdul si apusul
Cand toate lunile sunt la fel, pline de
Topuri – liste Moleskine cu drame europene
Cand sacii de haine s-au inecat in levantica si in disciplina
Si refuzi sa ramai la el ca esti neepilata.

 

ON LOVE: Lonicera Caprifolium

There are two kinds of sweet in the world
The persistent one which glues
Your teeth like all-sugar candies, heavy.
And Lonicera Caprifolium’s sweet,
Sneaking up light onto your tongue
easy.

I have always said I don’t eat sweets
I don’t really like chocolate
Somehow I’ve grown sweet –
Since our morning
Many years ago – I’ve waited for you smiling
An entire hour before you arrived to magically wrap
Our touch around a second
You were coming from a party
I told you I might have come – I didn’t
But then again, I changed my mind
Like day teases the night
And eventually showed up – not at that party
But beside your flat
Where Lonicera Caprifolium’s scent poured seconds
Around us, where our love danced
Many years ago, when you came home.

Weekend

O mana amortita sub propriul corp
Cealalta cu pete vagi de lichide corporale
Iar pe abdomenul gol, soarele imi decupeaza
Niste copaci din fata blocului.
As putea sa stau asa
Plictisindu-ma sau dormind  – prin
Dimineata tragica a unui fluture sechestrat,
Lipit de perdea;
Pe toata durata orezului de dupa-amiaza
Al vecinilor chinezi;
Intregul cantec al tocurilor de pretutindeni
Caci e weekend

Sau as putea sa ma fortez perpendicular pe cer
As elibera fluturele
Ar suna cineva
As lua magneziu si SPF
As intinde coarda pana-n centru
Unde sa ma legan pana a doua zi
Pe glasuri rare si familare.

Si intr-un caz de duminica
M-as opri cu tine-n drum
Sa luam cartofi prajiti buni
Mi-ai pune mana pe picioare,
In soare par niste prajituri cu caise
Tocmai scoase din cuptor
Urme moi de celulita
Topind tot ca o plita.

Subsolul

Era felul de batrana cu mana de copac aplecat
Cu parul curios si peste tot
Si care desfacea  zgomotos punga in care a primit
Camasa de noapte din Anglia
Mirosind a apret si cu flori mici, albastre.
Si care tinea la subsol
In open space
Doar bai dispuse ingust, brutal si
Vopsite in galben treaz.
In fiecare dimineata ne opream in usi
Schimbam paste de argila,
Slapi cu papagali stersi,
Detergenti si terapii la cutie,
Radeam si fara soare.

Cum mori in lazi cu flori

Caut comori in castele de pluta,
Carari drepte, fara vartejuri si pietre
Port o rochie de aer
Si discutia muta pare sa se-ntinda
E doar masa de KFC plina de cutii goale.
Amandoi mancam, judecand cu ochi somnorosi
Planuri inchipuite
Jupuim aripioare si ce nu ne-am zis inca
Si ne felicitam din priviri pentru
Fiecare ceas facut cerc complet
Pana adormim in lada cu flori.

Mai Ananas

Nu am redirectionat cei 2% pe venit,
Am ratat deadlineul
Dar am salvat ziua
Ora 11 s-a spart la picioarele mele
Ca un ananas crocant
S-a adunat dulceata in cordoane de tacere
Pe o banca in parcul meu
Eu am spart sticla de Pepsi
Si cativa copii m-au ocolit
m-au lasat cu banca.
Am pipait vopseaua moarta
in timp ce patronul cofetariei ca un amfiteatru imi spune
cum Mega Image-ul i-a luat 95% din vanzari
si eu imi salvez zile pe 0, cu 2% pierdut si castig variabil.  

Despre tristete, cu toata iubirea

Nu mai sunt oameni
Pe lumea asta.
Au murit cu totii cand le-a fost respinsa tristetea
Cand li s-a zis ca sunt bolnavi
Cand au strans likeuri de-o agora
Si si-au insusit dreptatea
Si ziceau ca-s fericiti
Pentru o alta viata.

Cand tristetea a murit, au murit si oamenii.
Cand mi-ati separat ziua de tristete,
De dor si de suflet,
Am murit
Dar stati putin ca am glumit.
(Tocmai ce zambeam)

Cand ati chinuit tristetea,
Cand ati condamnat-o intr-un colt rece,
undeva pe o scara sociala plina de valori infectioase
Si de nedoritele
Si cand ati ras de ea
“Cum sa fii trist?”
Ati uitat frumosul,
Ati uitat iubirea
Ati uitat de noi.
Cum sa fii trist?
Asta nu e succes, asta nu e viitor
Revino-ti
Cum sa plangi? Esti prea sensibil. Ce e aia?
Asta nu e succes, asta nu e viitor
Revino-ti
Cum sa suferi?
Asta nu este uman, asta nu e viata.

Vii cu vii

Rasete, rasete si pareri sub copertina aproape descompusa
Cativa au plecat, am spalat vasele, mi-am schimbat papucii de periferie
Si am ramas 3 si 4 un caine.
Ca un stol de gandaci cotrobaind peste firimituri unsuroase
Sub cerul de argint negru
Respiram cea mai placuta racoare de vara.
Cu tot cu papuci, cu o blana SH in mijlocul lui august
Poate cu un pahar spart si doua agrafe in par
Am salutat casele de carton, apartamentele fara balcon,
Podelele impodobite cu linoleum.

Am traversat pana la kilometrul 0,
Dincolo de politie si de lanterne
Pe un val pompat cu chimic
Fericiti, cu obrajii mult in afara
Am taiat orasul pe din doua si-am facut Noua Lege
Dupa care, obositi si fara ganduri
Ne-am culcat.

 

 

Vacanta

Cea mai frumoasa vacanta am petrecut-o cu o scoica ciobita la gat
Cu vedere la mica insula,
Intre pietre, in golful
Unde abia respiram
Unde luna sectiona apa neagra ca o lanterna,
Scurt spre orizont, larg spre noi, ca un drum vanilat
Ce linisteste  valurile – delicat, fata de
Inima care se zbatea ca o minge de baschet pe asfalt.

In gradina de foc si modesta,
In bucataria in care ne-am facut cafea la 4 dimineata,
Cand capritele pluteau plictisite printre maslini,
Cand ardea insula si am avut plaja cu nimeni.

 

Domiciliu Instabil

 

M-au chemat pentru a doua oara
Toti in treninguri negre si gri, uneori albe
Tineri, cu buzele vinete si fetele seci
Acelasi experiment in Colentina, de cand ma stiu.

In jurul mesei ovale, de lemn, din sufragerie.
Celor carora le-am vandut casa, foarte multi
Si care s-au apucat de reparatii
Caramizi uscate si praf, lumini galbejite m-au atins
Schele putrede si panze
Nu stiam ca am locuit intr-o casa atat de mare
Am vazut doar dupa ce a cazut tencuiala

Nu stiu ce caut inca aici
Cu ei
Mai iesim din cand in cand in fata blocului
Intre un polizor si un pahar cu apa patat de clor
E inca soare, e o bancuta pe care stam cativa
Prieteni din copilarie in tacere
Cu liliacul care-mi soptea la geam
In timp ce ma uitam incepand cu ora 10
La Familia Flintstones, Scooby Doo,
Top Cat si Dexter.

Si unii dintre ei inca ma intreaba
Daca nu cumva as vrea sa ma marit cu ei
Cand o sa fiu mare.